Te-ai întrebat vreodată cum arătau casele românilor acum 100 de ani? Vezi aici!

Acum 100 de ani oamenii de la sate traiau în case construite chiar de ei, din vălătuci de lut. Tehnica prin care aceste locuinţe erau ridicate se transmitea din generaţie în generaţie.

Casele ţăranilor erau înconjurate de grădini cu flori, pomi fructiferi şi legume. Familiile erau numeroase, aşa că aveau nevoie de locuinţe încăpătoare. După ce îşi făceau planul casei, parii groşi care formau pereţii erau „lipiţi” cu boaţe, „adică gogoloaie mari de lut amestecat cu paie de grâu, frământat foarte bine cu boii sau cu sapele şi picioarele după ce a fost turnată apă peste el pentru a deveni consistent precum aluatul unei pâini”, relatează Mihaela Gudană, locuitoare a comunei Ghidigeni.

Ţăranii izbeau lutul cu putere pentru a se crea lipirea dintre vălătuci. La final, pe pod erau montate tabla sau maldăre de stuf, după preferinţă. Modelul acestor case a fost păstrat în timp, astfel că oamenii de la sate aveau câte două camere şi o încăpere care le despărţea. Acolo unde familiile erau mai numeroase, în spatele caselor sau în lateralul acestora erau construite şi alte încăperi, numite chiler.

                          

„Chilerul este copia fidelă a magaziilor turceşti pentru cereale. Aici, ţăranul mai sărac ţinea cerealele, vinul făcut din propria vie, murăturile şi uneltele casnice. Ţăranul care era înstărit avea pivniţă şi hambar. Construirea chilerului ca dependinţă a casei, scoate în evidenţă perioade de linişte sau siguranţă a averilor. Multe dintre casele bătrâneşti cu asemenea chilere aveau locuri tăinuite între pereţii despărţitori, numite cotruţe, unde locuitorii ăşi ascundeau lucrurile mai de valoare”, a explicat Mihaela Gudană în lucrarea sa despre monografia comunei Ghidigeni.

Dacă în trecut casele erau acoperite cu stuf sau paie, mai târziu acestea au fost învelite cu ţiglă şi tablă. „După spusele bătrânilor, căsuţa era ascunsă între copaci, cu o odaie şi o tindă, în care un om mai înalt se încovoia ca să poată intra sau să nu se lovească cu capul de tavan. Geamul acestor case erau foarte mici, construite în acest fel tot din teama de pericole aşa încât ziua trebuia să se ardă opaiţul sau feştila cu său de oaie pentru ca femeile să poată coase sau ţese la război”, a relatat Mihaela Gudană. După anul 1850, oamenii de la sate au început să îşi construiască locuinţe mai frumoase şi mai spaţioase.     

                         

Pereţii erau împodobiţi cu prosoape din borangic, unul sau două lavicere din lână ţesută de gospodina familiei. „Pe marginea patului şi pe deasupra  lui se aşternea tot un lăvicer învârstat sau câte un peticar. Peste lână, acestea au fost înlocuite cu cuverturile din lână ţesute în casă sau de femeile din sat care se ocupau cu aşa ceva. În camera pentru oaspeţi, pe perete, deasupra patului era prins un covor lucrat în cârcei. Acesta avea dimensiuni mari, îmbrăcând aproape un perete întreg. Alături de pat stătea lada de zestre a casei, frumos colorată cu flori mari, roşii, de obicei trandafiri sau lalele, împodobită cu întărituri artistice de fier”, a explicat Mihaela Gudană, autoarea cărţii „Monografia comunei Ghidigeni”. 

Intră pe HomeZZ.ro și vezi cele mai noi oferte cu vile și case scoase la vânzare conform cerințelor din 2018.

Nu esti in fata televizorului? Nu-i nimic! Vezi toate emisiunile Antena Stars dar si Antena Stars LIVE pe AntenaPlay, aici

facebook whatsapp twitter pinterest
HOROSCOP

mai multe 

Berbec

Taur

Gemeni

Rac

Leu

Fecioara

Balanta

Scorpion

Sagetator

Capricorn

Varsator

Pesti

SpyNews