Ecografia sau morfologia fetală este o tehnică de investigare neinvazivă (atât pentru făt, cât şi pentru mamă), folosită pentru examinarea morfologiei fetale şi a anexelor acestuia. Metoda permite depistarea anomaliilor morfologice la făt cu expresie imagistică (ecografică) la momentul examinării. Ecografia fetală trebuie practicată de rutină la toate gravidele, ca metodă de screening din cauza faptului că s-a constatat că 90% dintre anomaliile fetale apar la cuplurile fără risc malformativ.
articolul continua dupa recomandari
Deşi considerată inofensivă pentru făt, nu se recomandă folosirea abuzivă a ecografiei, deoarece ultrasunetele pot avea şi efecte biologice asupra ţesuturilor. Astfel, la fiecare examen ecografic se va respecta principiul ALARA (As Low As Reasonably Achievable – A face un diagnostic cât mai bun cu o putere (de emisie) cât mai mică). Din aceste considerente, într-o sarcină clinic şi biologic normală se vor face doar 3 ecografii, fiecare examen având obiective distincte:
a) Morfologia fetală din primul trimestru (11 - 13 săptămâni):
- confirmarea şi localizarea sarcinii,
- morfologie fetală: calota craniană, emisferele cerebrale, spaţiu pelucid, talamusul, plexurile coroide, profil facial, orbite, cordul (cu 4 camere), stomacul, rinichii şi vezica urinară, cele 4 membre, fiecare cu 3 segmente şi 5 structuri la extremităţi;
- precizarea vârstei gestaţionale;
- localizarea placentei;
- identificarea semnelor ecografice pentru anomalii cromozomiale (pliu nucal, agenezie os nazal, regurgitaţie tricuspidiană).
La această vârstă de sarcină se identifică şi se măsoară pliul nucal, un marker ecografic specific vârstei gestaţionale, asociat cu risc crescut fie pentru anomalii cromozomiale, fie pentru malformaţii cardiace sau pentru alte anomalii fetale. De asemenea, la această vârstă gestaţională mai pot fi depistate malformaţiile cu expresie ecografică precoce.
b) Morfologia fetală de al II-lea trimestru (21 - 23 săptămâni):
- morfologie fetală ecografică completă;
- biometrie fetală;
- localizarea placentei;
- volumul lichidului amniotic.
În trimestrul doi de sarcină se identifică semnele ecografice minore sau nespecifice (asociate frecvent cu trisomia 21 sau sindromul Down) care sunt simple particularităţi morfologice, întâlnite destul de frecvent, şi care nu sunt însoţite în mod obişnuit de nici un handicap particular, cu excepţia cazurilor când sunt asociate cu patologia cromozomială (şi identificate în cadrul sonografiei genetice);
c) Morfologia fetală din trimestrul III (32 - 34 săptămâni):
- morfologie fetală (în special, reevaluarea structurilor cerebrale şi a morfologiei renale);
- evaluarea ritmului de creştere fetală (biometrie fetală, greutate fetală estimativă);
- volumul de lichid amniotic;
- localizarea placentară;
- poziţia fetală.
La 32 - 34 săptămâni pot fi diagnosticate malformaţiile fetale cu expresie ecografică tardivă. De regulă, la cea de a treia morfologie fetală sunt identificate sarcinile cu retard de creştere intrauterină. Aceste cazuri necesită şi folosirea ecografiei Doppler pentru ariile vasculare materne (arterele uterine) şi fetale (artera ombilicală, artera cerebrală medie, iar în cazurile cu hipoxie fetală instalată – ductul venos, istmul aortic, vena ombilicală).
Avantaje si dezavantaje ale screeningului ecografic la gravidă
Ca metodă de screening ecografic din primul trimestru de sarcină se foloseşte doar ecografia bidimensională (2D). Ecografia tridimensională (3D) nu are aplicabilitate ca metodă de screening.
Deşi nu este cea mai ieftină metodă de screening (preţul ecografului cu caracteristici tehnice bune şi costul pregătirii unui ecografist bun sunt relativ ridicate), ecografia fetală este larg folosită datorită faptului că este o metodă de examinare neinvazivă şi sigură (nu s-au demonstrat efectele nocive asupra subiecţilor examinaţi), care a devenit foarte accesibilă pentru gravide datorită faptului că dotarea cu un ecograf a devenit o regulă pentru spitale şi foarte multe cabinete medicale private. Metoda este avantajoasă doar dacă se face un examen ecografic calitativ. Calitatea unei ecografii fetale poate fi influenţată de următorii factori: performanţele tehnice ale ecografului, competenţa şi experienţa ecografistului (doctor Bohîlţea Roxana) şi factori ţinând de gravidă (vârsta sarcinii, calitatea peretelui abdominal al gravidei, poziţia fetală, volumul de lichid amniotic).
Ca orice metodă de examinare imagistică, ecografia are dezavantaje care ţin în primul rând de limitele metodei. Ecografia fetală nu permite identificarea malformaţiilor minore care nu au o expresie imagistică fie în general, fie la momentul examinării gravidei. Condiţiile de examinare fetală neadecvate legate de calitatea peretelui abdominal sau cel uterin al gravidei (obezitate, perete abdominal cicatricial, uter polifibromatos), poziţia fetală sau mobilitatea excesivă a acestuia, cantitatea de lichid amniotic (oligohidramnios sau polihidramnios) pot reprezenta, la fel, mari dezavantaje ale metodei de examinare.
⏩ Vezi toate emisiunile Antena Stars, online, pe AntenaPlay >>> https://s.a1.ro/AQsSDVc
