Oana Roman, indignată profund: „Refuz să cred că tatăl meu poate să-i spună așa ceva copilului lui”

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

Este de notorietate faptul că relația dintre Oana Roman și tatăl său, Petre Roman, nu este una dintre cele mai bune. Asta nu a împiedicat-o pe fata fostului prim-ministru să caute o cale de îndreptare a acestei situații. Însă, de fiecare dată, s-a izbit ca de un zid. Vedeta s-a decis să le împărtășească urmăritorilor de pe Instagram intimitățile relației cu tatăl său.

”După cum stiți relația cu tatăl meu e relativ disfuncțională de câțiva ani buni încoace, eu am făcut toate eforturile posibile pentru ca această relație să nu fie disfuncțională, dar nu am reușit. Ne vedem de două ori pe an, vorbim destul de rar, nu reușesc să îl fac să se apropie din nou de noi, am făcut în privat, în toate felurile...lucrurile merg într-o direcție din ce în ce mai rea. Recent am avut o discuție cu el din care mi-am dat seama că practic eu cred că nu mai există nicio șansă ca relația să fie una bună, oricât de mult mi-aș dori eu asta”, a spus Oana Roman.

Vedeta a fost absolut șocată de faptul că tatăl său i-a reproșat anumite declarații pe care le-a făcut Mioara Roman. De altfel, Oana Roman i-a spus tatălui său că din cauza stării de sănătate, mama sa nu a mai ieșit cu declarații publice: ”M-a sunat să-mi spună că i-a arătat lui cineva, oare cine mă întreb, că mama a făcut nu știu ce declarație de copil și de soția lui. I-am spus că mama din cauza stării de sănătate precare nu a mai dat nicio declarație la presă de 2-3 ani. El a simțit nevoia să mă sune și să mă tragă la răspundere, deși eu nu pot fi responsabilă de ce declară mama”.

Oana Roman a căutat însă să își scuze într-un fel părintele, acreditând ipoteza că astfel de declarații nu îl caracterizează pe tatăl său, care a fost influențat de actuala familie: ”El simte nevoia să-și apere familia din care în mod evident consideră că nu mai fac parte și era foarte supărat (...) Nu știu, nu mă interesează, fiecare cu probleme lui, pe mine fraza asta m-a încuiat definitiv și m-a făcut să înțeleg că probabil vorbele astea le-a spus fără să fie el. Prima mea reacție a fost de consernare, de revoltă, de durere, de plâns, de supărare, iar apoi am stat și m-am gândit că probabil că n-are de ales, face lucrurile astea ca să mulțumească pe cineva, că eu refuz să cred că tatăl meu așa cum îl știu eu, așa cum e el ca și caracter, poate să-i spună propiului copil așa ceva. Stau și mă gândesc că într-un fel nu pot decât să-l compătimesc că e nefericit, trist și supărat că trebuie să facă treburile astea și l-am iertat”.