Raluca Podea, în război cu sistemul bancar și cu unchiul ei: „Sper ca săptămâna viitoare să putem ridica banii”

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

Chiar dacă au trecut 8 luni de când Raluca Podea a rămas orfană de tată, iată că vedeta nu se poate bucura de ceea ce părintele său i-a lăsat moștenire. Și asta din două motive: în primul rând este vorba de birocrația bancară, care a lăsat-o în imposibilitatea de a avea acces la banii care i se cuvin, iar în al doilea rând din cauza litigiului pe care-l are cu fratele tatălui său. În exclusivitate la Antena Stars, tânăra a povestit situația cu care se confruntă.

''Tatăl meu a decedat de 8 luni, iar eu încă nu am reușit să pot să scot din cont banii pe care el îi avea pentru că la bancă te trimit să scoți niște acte. După ce vii cu acel act, îți spun: “Știți că, de fapt, nu sunt bune actele acestea. Mai trebuie să mergeți la notar să mai adauge încă ceva, trebuie să trimitem noi suma” și tot așa, am stat și am pierdut timpul fără să își dea banca vreun interes. Da, exact și banca nu își dă interesul. De ce? Pentru că le convine că păstrează banii. Eu am fost la bancă prima dată să știu de ce acte am nevoie, după care m-am dus la notar, după care am depus din nou la bancă. Au rămas că mă sună a doua zi. Au trecut trei săptămâni, nu m-au sunat

M-am dus eu din nou la bancă. Au fost niște chestii, deși nu acesta fusese stadiul de la început. Se tot schimbă lucrurile pe parcurs și nu știu de ce. Abia am terminat cu notarul și sper ca săptămâna viitoare să putem să ridicăm banii.'', a declarat Raluca Podea, în exclusivitate, la Antena Stars.

Vedeta este decisă să-și caute dreptatea în justiție, în conflictul pe care-l are cu fratele tatălui său în privința moștenirii: ''Iar eu cu moștenirea tatălui suntem în Tribunal pentru că am preferat să fac lucrurile ca la carte și să-mi revină mie și fratelui meu ceea ce ni se cuvine. Sunt casele și ce mai avem de împărțit la țară pentru că tatăl meu mai avea un frate și acel frate… știi cum sunt oamenii

Că nu mai sunt cei în viață, vor să ia totul. Eu nu vreau să ia nimic din ceea ce aparținut tatălui meu. Sunt două case într-o curte. Casa tatălui meu este mai mică decât cealaltă casă, doar că cea a tatălui meu este întreținută Și a avut grijă de ea.

Se știa că asta e casa lui, cealaltă e a fratelui. Dar fratele, după ce tatăl meu a decedat, a vrut să se mute acolo și m-a întrebat dacă vreau să-mi semneze actele, adică să împărțim ceea ce ni se cuvine să îi dau lui casa și atunci am preferat să îl dau în judecată că e cel mai bine.

Sufletește încă nu m-am refăcut. Nu sunt bine. Îl visez pe tatăl meu. Mă gândesc la el mai tot timpul. Încă nu m-am împăcat cu ideea că el a plecat. Este greu!''.