Durerea care i-a schimbat drumul: Daniela Ploia, de la scenă la spital, după moartea tatălui

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

„Este un subiect sensibil despre care nu am putere să vorbesc. Încerc să-mi ocup timpul ca să nu plâng”, a mărturisit Daniela Ploia, explicând că apropierea sărbătorilor accentuează sentimentul de lipsă. „Cu cât se apropie aceste momente, cu atât sunt mai tristă. Lipsa tatălui meu este vie, chiar dacă au trecut aproape doi ani.”

Pentru a face față perioadelor dificile, artista a ales să se concentreze pe muncă. Pe lângă revenirea treptată la evenimentele artistice, ea își petrece o mare parte din timp în spital, unde face practică pentru a deveni asistentă medicală. „M-am afundat în serviciu, la spital, unde fac practică pentru a deveni asistentă medicală, ca să-i ajut pe cei în nevoie”, a explicat ea. „Am reluat evenimentele ușor-ușor și așa îmi umplu timpul.”

Contrar ideii că timpul ar vindeca rănile, Daniela Ploia spune că, în cazul ei, lucrurile stau diferit. Sunt zile care îi reactivează dorul și o determină să caute liniștea în locuri încărcate de amintiri.„Momentele de sărbătoare, ziua lui de naștere sau ziua plecării lui sunt cele mai grele. Le trăiesc la el la mormânt, unde îl simt acasă”, a spus artista. „Timpul nu vindecă, ci mă face să simt și mai profund lipsa lui.”

Decizia de a urma o școală de asistenți medicali a venit din dorința de a transforma această experiență dureroasă într-un mod concret de a ajuta. Daniela spune că a fost profund marcată de perioada în care tatăl ei s-a luptat cu problemele de sănătate și de sprijinul pe care acesta l-a primit atunci. „Fac acest lucru în memoria lui. Simțeam că mă pierdusem și că nu reușeam să mă redresez”, a mai mărturisit ea, explicând că schimbarea a fost și o formă de echilibrare personală.