Durerea pe care nu o arată pe internet. Cristina Scarlevschi și drama pierderii copilului: „Eu tot speram...”

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

Cristina Scarlevschi, ispita din „Insula Iubirii”, trăiește cu o rană pe care nici timpul nu o vindecă. În urmă cu un an, și-a pierdut copilul, un băiețel care s-a născut cu o malformație rară a creierului. Deși pe timpul sarcinii medicii i-au spus că totul este în regulă, realitatea a fost devastatoare.

„De la 15 săptămâni, circumferința capului nu corespundea. Medicii îmi spuneau că e totul bine. Soțul meu a întrebat dacă se dezvoltă creierul corect, iar răspunsul a fost: «Da, e frumos, ca o nucă». Dar, de fapt, jumătate de creier nu exista. Se vedea cu ochiul liber”, a povestit Cristina într-un videoclip emoționant postat pe YouTube.

Cristina a aflat diagnosticul abia aproape de finalul sarcinii. Copilul ei suferea de microcefalie, o boală extrem de gravă care afectează dezvoltarea creierului. Deși semnele existau, ele nu au fost interpretate corect la timp.

Nașterea și primele semne

Cristina a dus sarcina până la termen și a născut un băiețel de 3,750 kg. La prima vedere, părea un copil perfect sănătos. A plâns, a fost pus la pieptul mamei și nimic nu părea să prevestească ce urma.

„Nu mi-am dat seama că are capul mic. Pentru mine era perfect. Apoi am văzut cum medicii se uitau atent și l-au luat imediat. A avut convulsii chiar după naștere, iar investigațiile au confirmat tot ce ne temeam.”

Medicii au fost nevoiți să dea vestea cumplită: copilul nu putea fi tratat, iar șansele de supraviețuire erau minime.

Speranță până în ultima clipă

Cristina nu și-a pierdut speranța. Chiar și când a aflat diagnosticul, a continuat să creadă că poate fi o greșeală.

„Eu tot speram. Îi spuneam soțului că poate s-au înșelat. Dar medicii ne-au spus clar: nu există tratament, nu se poate face nimic. Nici măcar nu știau cât va trăi...”

A fost o perioadă în care Cristina s-a luptat cu vinovăția și întrebările fără răspuns. De ce nu a aflat mai devreme? De ce nimeni nu a făcut mai mult?

„Poate dacă mă informam mai mult... Dar nu sunt medic. Și când medicul îți spune că totul e bine, te liniștești. După naștere m-am învinovățit, credeam că eu am greșit cu ceva. A fost greu. Încă este.”