Ioana Timofeciuc rupe tăcerea după 6 luni „Eram într-o fugă de mine”

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

Unii au vorbit despre o posibilă sarcină, alții despre probleme personale. Realitatea, însă, a fost mult mai complicată și mai personală.

Revenirea ei a venit cu o explicație directă. Ioana nu a plecat pentru că „se întâmpla ceva” în exterior, ci pentru că în interior lucrurile nu mai erau în echilibru.

A povestit că, spre finalul anului trecut, a început să simtă o nevoie puternică de liniște. Nu o pauză de formă, ci una reală, în care să se înțeleagă pe sine.

„Spre finalul lui 2025, am simțit o nevoie foarte mare de retragere, de liniște, de spațiu în care să pot înțelege ce se întâmplă cu mine. Am trecut prin stări pe care, sincer, nu credeam că o să le experimentez vreodată: anxietate, frici pe care nici măcar nu știam că le am și o confuzie generală în care nu mai înțelegeam viața, direcția și, mai ales, ce am de făcut.”

Perioada nu a fost ușoară. A vorbit despre anxietate, despre senzația de haos și despre încercarea constantă de a umple golul cu informație, fără rezultat.

„Eram într-o continuă fugă de mine/de emoțiile mele, ascultam non-stop podcasturi, informații, dar de fapt era prea multă gălăgie”, a mai explicat ea.

Declicul a venit abia după ce a ales să se oprească complet. Trei săptămâni de liniște au schimbat direcția. Fără distrageri, fără zgomot.

A început să privească lucrurile diferit, să înțeleagă legătura dintre ceea ce simte și ceea ce trăiește în exterior.

„În perioada aceea de retragere (după 3 săptămâni de stat în tăcere și prezență), am început să cercetez și să înteleg mai profund conceptul de oglindire și că ceea ce trăiesc în exterior reflectă foarte clar interiorul meu. Iar interiorul meu era exact ceea ce vedeam/primeam: haos, incertitudine, critică.”