Lora, confesiuni dureroase despre trauma care o urmărește și acum

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

Totul a început după pierderea tatălui ei. În acea perioadă critică, mama Lorei a fost nevoită să își lase copiii la țară, în grija bunicilor, pentru a-și putea continua studiile și examenele necesare carierei de farmacist. Acele momente de așteptare au marcat-o definitiv pe viitoarea artistă, generând o teamă profundă care o urmărește și la maturitate: frica de a nu fi lăsată în urmă.

„Mereu, toată viața mea, eu am așteptat-o pe mama. Îmi era frică să nu mă lase. Am așa o teamă de abandon. Și mi-am dat seama că și la vârsta asta, încă se simte. Dacă o persoană pe care o iubesc nu-mi mai răspunde, am o criză de anxietate și se duce spre atac de panică“, a mărturisit Lora în cadrul emisiunii de la Antena 1.

Această nesiguranță s-a transformat, în timp, și într-o dorință acută de a-i mulțumi pe ceilalți, o presiune autoimpusă de a fi mereu la înălțimea așteptărilor. Lora a recunoscut însă că tendința de a nu dezamăgi niciodată a devenit o povară mult prea greu de dus, mai ales în momentele în care simte că bunătatea ei nu primește aceeași monedă la schimb din partea celor din jur.

Lipsa unui sprijin matern în momentele de cumpănă este resimțită acut de cântăreață. Atunci când epuizarea își spune cuvântul, absența mamei sale – pe care nu mai are posibilitatea să o caute pentru un sfat – îi adâncește starea de izolare.

„Am rămas așa cu chestia asta, să nu dezamăgesc, să fiu pariu câștigător pentru oameni și e foarte obositor. Eu când mi-am dat seama că am obosit sau că nervii mei sunt la pământ (...) Oamenii nu sunt îngăduitori cu mine cum am fost eu cu ei (...) Și atunci te simți singur, pentru că nu pot să o sun pe mama”, a adăugat artista, vizibil emoționată.