Namiko s-a întors din tabără cu un dar pentru mama ei: „Mi-a mai crescut puțin inima”

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

Pentru Andreea Ibacka, scena a fost cu atât mai puternică tocmai pentru că a venit după o perioadă în care copiii fuseseră despărțiți. Actrița a povestit că Namiko și Tiago se ceartă, ca mulți frați, pentru jucării, pentru locul de pe canapea sau pentru atenția părinților. Dorul a schimbat însă, măcar pentru câteva clipe, regulile dintre ei. „Namiko Ibacka a revenit zilele trecute din Munții Retezat. Iar revederea cu fratele ei m-a lăsat fără cuvinte. L-a luat în brațe și l-a învârtit în aer de ziceai că nu-s aceiași doi care negociază la sânge fiecare jucărie, fiecare centimetru de canapea, fiecare secundă de atenție, ba chiar și aerul din încăpere (ca frații)”, a scris Andreea Ibacka pe Instagram.

Momentul dintre copii nu a fost singura surpriză. Namiko s-a întors cu un breloc pe care era trecut numele mamei sale, cumpărat din banii de buzunar primiți pentru tabără. Nu valoarea obiectului a contat, ci faptul că, departe de casă, fetița s-a gândit să păstreze o parte din bani pentru un cadou.

Gestul a trimis-o pe Andreea Ibacka direct la anii propriei copilării. Și ea își amintește că se bucura atunci când putea cumpăra câte ceva pentru părinții săi, iar brelocul primit de la Namiko a readus aceeași stare. „Din banii ei de buzunar mi-a cumpărat un breloc cu numele meu. Atât de simplu. Atât de prețios. Mi-a mai crescut puțin inima. Şi apoi m-a dus cu gândul instant în copilăria mea, eram cea mai bucuroasă să le pot lua câte un cadou alor mei”, a povestit actrița.

Andreea Ibacka spune că și-a lăsat copiii să meargă singuri în tabără înainte să împlinească cinci ani, deși o astfel de decizie vine inevitabil cu griji pentru un părinte. A considerat însă că experiența îi poate ajuta să capete curaj, să se descurce fără sprijinul permanent al familiei și să se întoarcă acasă cu mai multă încredere în ei. „I-am lăsat să meargă singuri înainte să împlinească 5 ani, sperând că se vor întoarce puțin mai curajoși, puțin mai independenți și cu multe povești”, a explicat ea.

În cazul lui Namiko, efectul cel mai vizibil nu a fost legat de o activitate anume din tabără, ci de felul în care a privit întoarcerea acasă. Dorul de fratele său și dorința de a-i aduce mamei un cadou au cântărit mai mult decât obiectele sau aventurile din excursie. „Dincolo de activități, prieteni și aventuri, îmi e clar că taberele îi învață să se descurce singuri, să le fie dor și — iată! — să descopere cât de frumos e să dăruiești”, a mai scris Andreea Ibacka.