„Nu am avut-o lângă mine, dar legea îmi dă dreptul” – lupta pentru moștenire a Gabrielei Cristoiu

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

La scurt timp după acest moment, a început o etapă complet diferită: procedurile legale pentru moștenire. Nu e vorba doar de acte și formalități, ci de o confruntare tăcută cu persoane din anturajul femeii care a murit. Gabriela spune că trăiește una dintre cele mai grele perioade din viața ei, în care presiunea emoțională se combină cu problemele personale.

„Nu pot dormi nopțile, iar în cele câteva ore în care dorm o visez. Simt o neliniște apăsătoare și nu știu de unde vine. Momentan sunt în plin proces, sunt mulți pași de făcut până să intri în posesia unei averi. Am nevoie de actele de proprietate ale bunurilor și ale terenurilor ca să merg mai departe. Este o luptă tacită între mine și persoanele care au făcut parte din viața ei. Pentru masa succesorală, ca să primesc documentul de moștenitor, am nevoie de niște acte. În acest moment al vieții mele îmi este foarte greu să mă lupt cu morile de vânt. Plâng în fiecare zi pentru bărbatul meu care este la închisoare, pentru greutățile pe care le întâmpin zi de zi și pentru că nu văd luminița de la capătul tunelului. Uneori simt că cedez, dar a doua zi o iau de la capăt”, a spus Gabriela Cristoiu pentru Spynews.ro.

Dincolo de tot acest haos, bruneta este convinsă că legea este de partea ei. Chiar dacă nu a avut o relație apropiată cu mama sa, faptul că este singurul copil îi oferă, spune ea, un drept clar asupra bunurilor lăsate în urmă.

„Lucrurile nu au cum să stea altfel decât în favoarea mea. Chiar dacă nu am avut o relație bună niciodată cu mama mea, sunt singurul ei copil. Îi simt cumva lipsa, deși ea nu a fost niciodată lângă mine. M-au crescut bunicii, iar după cei 2 ani în care am stat lângă apartamentul ei, nu împreună cu ea în casă, am decis să plec de acasă la vârsta de 16 ani. I-am demonstrat că o să mă țin de școală și m-a susținut cu facultatea, cursurile și inițiativele mele de afaceri. Însă pentru mine a fost o mamă la distanță. Eu îmi țin copilul aproape, ea nu a făcut-o. Însă legal mi se cuvine tot ce a construit ea. Nu este meritul meu, este munca ei. Deocamdată, stagnează lucrurile”, ne-a zis ea.

Situația este însă blocată în lipsa documentelor. Deși are acces în apartamentul în care a locuit mama sa, nu poate face niciun pas concret în privința proprietăților. „Am cheile apartamentului ei, dar nu aș putea să mă mut acolo niciodată. Nici nu pot vinde sau închiria apartamentul, pentru că nu dețin încă actele. Nu știu ce alte proprietăți, conturi, terenuri a avut. Într-un final, dreptatea o să fie tot la mine. Nu o să irosesc nimic din tot ce a agonisit ea o viață întreagă. Îmi doresc însă ca fiul meu, pe care ea nu l-a cunoscut, să aibă parte de liniște. Nu vreau să cunoască niciodată ce înseamnă să plătești 24 de ani chirie, lună de lună, și să îți calculezi fiecare factură și fiecare colț de pâine”, a mai zis ea.