(P) Cum recunoști diferența dintre traumă reală și povestea pe care mintea o tot repetă

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

Dimensiunea reală a traumei

După o ședință de psihologie online poți afla că trauma autentică lasă în interior o urmă, percepută prin reacții emoționale puternice, prin evitarea unor contexte sau prin senzația că anumite experiențe declanșează o ruptură între prezență și corp. Trauma reală se ancorează în evenimente care au depășit capacitatea de procesare la momentul respectiv, în special pierderi, abuzuri, situații de pericol sau experiențe care au depășit resursele emoționale ale copilului sau ale adultului.

Aceste amprente interioare apar în corp înainte de a se formula în cuvinte. Astfel, se schimbă respirația, mușchii reacționează, se fragmentează atenția, iar contactul cu ceilalți devine dificil în situații care ating aceeași temă. În terapie, aceste reacții sunt explorate în ritmul fiecărei persoane, astfel încât trauma să își poată recăpăta sensul și să-și diminueze intensitatea.

Povestea repetată de minte

Există și situații în care mintea construiește o poveste ce se repetă până capătă valoare de adevăr interior. Astfel de narațiuni apar din interpretările făcute în copilărie, din modelele preluate din familie sau din relații care au transmis mesaje confuze despre valoare, despre roluri sau despre siguranță.

Povestea minții se manifestă prin convingeri fixe, care apar în diferite contexte, de tipul „oamenii se îndepărtează”, „sentimentele mele sunt prea intense”, „vocea mea nu contează”. Aceste formule interioare nu provin neapărat dintr-o traumă puternică, însă mai degrabă din experiențe repetate care au construit un fel particular de raportare la lume.

Diferența dintre traumă și povestea mentală devine vizibilă atunci când observi intensitatea corporală. Trauma se simte ca o reacție imediată, aproape autonomă, iar povestea minții se simte ca un fir narativ care se activează odată cu ideile, nu cu corpul. Prin terapie poți învăța inclusiv cum recunoști o persoană narcisistă.

Terapia online ca spațiu de clarificare

Terapia la distanță creează un cadru în care aceste diferențe se observă cu o claritate surprinzătoare. În propriul spațiu, corpul reacționează mai natural, fără tensiunea mediului exterior, iar terapeutul poate surprinde nuanțe din expresie, ton și ritm al vorbirii.

Când discuți despre un moment cu adevărat traumatic, pot apărea spontan diferite reacții, de exemplu pauze lungi, modificări ale vocii, retragerea privirii, dificultate în a respira profund. Atunci când povestea este o interpretare repetată, fluxul narativ rămâne mai stabil, iar emoția apare mai discret, sub formă de îndoială, ruminație sau autoevaluare critică.

Terapia online favorizează această distincție prin ritm, prin intimitatea spațiului personal și prin stabilitatea oferită de ecran, care permite respirație și reflecție fără presiune.

Reflexia asupra relațiilor

Felul în care te raportezi la ceilalți oferă multe informații despre natura rănilor interioare. Trauma autentică afectează relațiile prin hipersensibilitate, retragere, grijă excesivă sau dificultate în stabilirea limitelor. Povestea minții influențează relațiile prin interpretări repetate, prin tendința de a atribui celorlalți intenții care poartă amprenta trecutului.

Reîntoarcerea către corp și către prezent

Claritatea asupra diferenței dintre traumă și povestea mentală apare prin reconectarea cu prezentul. În terapie, atenția se îndreaptă către senzații, către felul în care corpul reacționează la amintiri și către resursele care pot susține echilibrul interior.

Pe măsură ce corpul se relaxează, povestea minții își pierde intensitatea, iar trauma reală își găsește forme mai blânde de exprimare. Merită să îți faci și tu o programare astăzi!