A traversat graniţe pe jos, dar nu a renunţat. Adrian Popan, „Mi-ar plăcea ca într-o zi să mă întorc”

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

Viața sa nu a fost deloc ușoară. La doar 8 ani și-a pierdut tatăl, iar mama sa a fost nevoită să crească singură trei copii. Această tragedie a devenit însă motivația care l-a determinat pe Adrian să-și depășească condiția și să caute un viitor mai bun.

După terminarea armatei, a plecat în străinătate, începând cu munci grele în Ungaria, continuând în Austria și Franța. Drumul său către succes a fost presărat cu riscuri și momente limită. Prima încercare de a ajunge în Spania a fost una extremă, traversând iarna granițe pe jos, prin păduri, în condiții dure. „Era iarnă, spre sfârşitul lunii februarie. Am traversat graniţa pe jos, prin păduri, peste diguri de acumulare pline cu apă, noroi. Mi-ar plăcea ca într-o zi să mă întorc, să văd pe unde am trecut. […] Erau păduri dese, pline de spini, nu erau curăţate.”, a povestit Adrian Popan.

Ajuns ulterior în Italia, la Torino, a trăit alături de alți români într-un spital abandonat, în condiții dificile. „Am ajuns în Torino. Ne-am cazat la un spital părăsit. Eram în total 100 de români. Am stat aproximativ 3 săptămâni. […] Din telefoane şi relaţii, am ajuns în Spania, crezând că e mai uşor.”, a mai declarat acesta.

Prima tentativă de a se stabili în Spania a eșuat, fiind reținut și expulzat. Cu toate acestea, nu a renunțat. Determinarea l-a făcut să revină, de această dată într-o călătorie și mai riscantă, agățat de un tren marfar.

Odată ajuns în Spania, Adrian Popan a acceptat orice muncă pentru a-și construi un viitor: de la culesul strugurilor și zugrăvit, până la activități în cluburi sau ca bodyguard.

Astăzi, povestea sa este una de succes. Stabilit în Spania din 2004, Adrian Popan conduce o companie de construcții prosperă.