Dani Oțil, bătut până la sânge de o gașcă de băieți. „Pumni, picioare, tot ce-a trebuit”

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

Dani Oțil și-a dorit de mult timp să fie invitat la podcasturile de la noi. Visul lui a devenit realitate a anul trecut, atunci când Bobonete și Speak l-au chemat la masa discuțiilor. Prezetatorul de la „Neatza cu Răzvan și Dani” are multe de povestit, așa că nu este suficient un singur episod de câteva ore. Experiența de viață a lui Dani poate fi o lecție pentru multă lume, iar asta îl face mereu invitatul perfect pentru podcasturi.

Radu Țibulcă, la fel ca mulți alții, a crescut uitându-se la TV la emisiunile pe care Dani Oțil le prezenta alături de Răzvan. 

Aceasta a fost un pic mai norocos și a vut ocazia să-l cheme la „Vin de-o poveste” pe matinalul de la Antena 1. Deși episodul de podcast se apropie de trei ore, Dani tot mai are multe de povestit. 

Dani Oțil este recunoscut pentru activitatea lui din online, dar și pentru implicarea în anumite domenii sociale. Soțul Gabrielei Prisăcariu a tras, de fiecare dată, un semnal de alarmă asupra problemelor cu care se confruntă copiii în școli. Una dintre ele este chiar bullying-ul, fenomen cu care s-a confruntat și el în liceu. 

Dani Oțil a vorbit pentru prima dată despre asta în fața lui Radu Țibulcă.

„Pumi, picioare, tot ce-a trebuit. Nu m-am clintit. Știu că mă gândeam la un singur lucru. Unu, dacă cad sau plâng sau urlu după ajutor, eu am pierdut meciul ală. Ei se știu. Sunt puțin mai mari decât mine. Îi deranja, probabil, că eram popular la liceu. N-am căzut, asta i-a deranjat foarte tare pe ăia doi, șefii. De-al dracu, m-am întors în sala de sport să mă uit la meci.” și-a amintit Dani Oțil.

„M-am pus în sală, la cinci metri de ei. Învățasem un lucru din faza unu a copilăriei mele. Când îi trece ura unui coleg, copil, frate, nu te mai poate bate, că i s-a dus ura. 

Trebuie să-l bați tu ca să-l repornești. M-am așezat acolo și m-am uitat la tot meciul. Ei se tot întorceau să vadă dacă zic ceva, îi mai ațăț cumva.

De atunci, niciodată în Reșița, poate că povestea s-a perpetuat, poate că aia s-au plictisit, dar niciodată, nimeni nu mi-a mai vorbit urât sau să îmi dea cineva o palmă. Eu eram ca un stâlp pe lângă care se trece.” a povestit Dani Oțil la „Vin de-o poveste”.