Drama din viaţa lui Fuego, rememorată de Paşte: "Îmi lipseşte!"

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

Fuego a spus despre credința lui că este în suflet și că o are sădită din copilărie de bunica lui, care îl ducea la biserică și își dorea să devină preot la un moment dat. Artistul nu ajunge foarte des la biserică, dar se gândește la legătura pe care o are cu divinitatea.

,,Credința mea este în suflet, în primul rând. O am sădită din copilărie, de bunica, care mă ducea la biserică și își dorea să devin preot la un moment dat. Nu ajung foarte des la biserică, din lipsă de timp, dar mă rog și-mi găsesc mereu o clipă de respiro să mă gândesc la această legătură cu divinitatea. Îl simt pe Dumnezeu aproape mereu și cred că e nevoie de el în permanență! E ca la maraton, așa cum spunea recent părintele Constantin Necula", a menționat Fuego.

,,Dumnezeu aleargă cu noi și nu ajunge niciodată la vreo linie imaginară de final, fiind permanent în competiție. Sunt un om care crede că mai presus de noi există o forță creatoare, care ne veghează și care nu lasă chiar totul la voia întâmplării. Dar dincolo de asta, e necesar ca eu să-mi netezesc calea unei vieți armonioase, trăite după reguli corecte și raționale. Nu judec oameni, mai ales că nu sunt nici eu vreun perfect. Nu pun ștampile, nu dușmănesc, întorc și celălalt obraz și încerc, pe cât se poate, să ajut, să ascult, să caut și să fiu liniștit cu mine și cu lumea din jurul meu, oricum ar fi ea. Acesta-i postul meu zilnic. Nu e neapărat ușor să fim astfel, mai ales că totul a luat-o razna, dar am învățat în ani să știu cum să-mi respect promisiunile, am învățat să nu păcălesc, să nu văd doar propriul interes și să nu vorbesc pe nimeni de rău, nici măcar atunci când poate se merită să fac asta, având sufletul rănit", a spus Fuego pentru Click.

Fuego a spus că pe de-o parte nu îi lipsește nimic, dar pe de altă parte îi lipsește tatăl lui și oamenii dragi pe care i-a pierdut în pandemie și de care îi este foarte dor.

,,Depinde cum privești lucrurile. În mare parte, nu, nu-mi lipsește nimic! Pe de altă parte, îmi lipsește tata, îmi lipsesc oamenii dragi pe care i-am pierdut în pandemie și de care mi-e tare dor, până acum o lună mi-au lipsit concertele și am suferit foarte tare din cauza asta! Dar dacă e să trec peste astea, nu, nu simt că mi-ar lipsi ceva și aș suferi pentru asta. Sunt un om echilibrat, știu ce vreau, ce-mi doresc și atunci nu am cum să ajung în pragul în care să-mi lipsească un anume lucru sau sentiment! Dacă am vreun moment de genul ăsta, mă mobilizez rapid și-l rezolv. Cineva spunea că fericirea vine când te aștepți mai puțin. Eu încerc să fiu fericit în fiecare zi și chiar dacă uneori nu-mi iese, reușesc să trec peste greutăți și să fiu mereu bine, cu fruntea sus și gata de noi provocări!