Florentin Petre, divorț cu scandal. „Mi se pare josnic pentru o femeie să...”

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

„Nu cunoști un om într-o viață, apăi în 16 ani. Inițial nu am dorit să dau nicio declarație pentru că dincolo de neînțelegerile noastre, avem împreună un copil și mi se pare normal că băiatul nostru să fie ferit de orice am avea noi că părinți să ne reproșăm. Independent de greșeli, copilul ne iubește pe amândoi la fel iar eu nu îmi permit că fiul nostru să citească niște declarațîi de-ale mele în care arunc cu noroi în mama lui. În general nu e normal să aruncăm cu noroi în alegerile noastre.
Mi-am asumat alegerea pe care am făcut-o atunci când mi-am refăcut viață după divorțul cu prima soție, neștiind că voi avea parte de cele mai neplăcute experiențe din viață mea. Suntem cu toțîi conștienți că greșeli au fost de ambele părți, că într-o căsnicie sunt doi și că nu există o vină exclusivă a unuia, decât dacă a intervenit violență domestică.
De cel puțin trei ani încerc să salvez o căsnicie cu o femeie pe care am considerat-o demnă, corectă, cu capul pe umeri (în ciuda unor momente repetate care m-au făcut să mă gândesc serios la divorț). Ori de câte ori încercăm să-i explic că între noi lucrurile s-au degradat, că nu ne mai simțim bine în căsnicia asta, că eu consider că este cazul să ne punem la masă și să discutăm serios despre separare, eram atacat cu tot felul de amenințări. Pe lângă ceea ce ați citit, lucruri exagerate și interpretate de alfel, amenințările au fost mult mai dureroase (sinucidere).

Nu am premeditat niciodată nimic, tocmai de aceea m-am axat mai mult pe creșterea copiilor, pe a oferi o educație corectă și pe a munci pentru că familia mea să nu ducă lipsa de nimic, nu am strâns probe care să incrimineze într-un fel femeia cu care îmi petreceam viață pentru că nu m-am gândit o secundă că voi avea nevoie vreodată, caracterul nu-mi permite să fac jocuri de culise, premeditari și filme. Întotdeauna am sperăm că va există o cale corectă față de căsnicia noastră, față de copii, astfel încât să nu se ajungă că o spălare a rufelor în public. Am avut încredere în ea până în ultimul moment că va fi cerebrală și că nu va permite o mocirla, de dragul copilului cel mic. Familia mea nu a dus niciodată lipsa de resurse financiare, am avut întotdeauna un serviciu, am avut întotdeauna vacanțe, și întotdeauna frigiderul plin.
Compromisuri au fost de ambele părți, mai multe sau mai puține, însă eu n-am să dau niciodată la o parte lucrurile bune pe care le-a făcut mama ultimului meu născut, pentru cele pe care le-a făcut mai puțîn bune, care m-au dezamăgit și care mi-au lăsat un gust amar.

Categoric sunt multe de spus și din partea mea, dar aleg să păstrez detaliile picante cu care aș putea să delectez presă pentru a-mi proteja copiii, mama și sora (oamenii cei mai importanți din viață mea). Sunt mult mai multe decât ei au văzut și mult mai multe decât va puteți imagina vreodată.
Acum 6 luni i-am spus direct că vreau să divorțăm pentru că am realizat în ultima vacanță că nu se mai poate salva nimic, că lucrurile merg continuu în direcția greșită și că situația se degradase într-un așa fel încât mă simțeam străîn în casă mea, nu mai aveam niciun fel de sentiment pentru femeia cu care împărțeam patul și categoric și banii, că dezamăgirea mea în ceea ce o privește era atât de mare încât nu mi-o mai doream. Am încercat în fel și chip să-i explic asta, am căutat tot felul de motive pentru care să o fac să înțeleagă că eu nu mai vreau să fiu cu ea, unele motive ale mele, recunosc, fiind și inventate pentru că efectiv nu mai știam cum să o determin să accepte separarea fără acele dure amenințări care puteau să afecteze în mod categoric copilul meu.

Suntem despărțiți în fapt de 5 luni, eu am mers la copil constant, am o relație extraordinară cu toți copiii mei, mai ales cu cel mic, care e la vârstă la care are nevoie de mai multă atenție iar ori de câte ori am ocazia merg și petrec timp cu el. De la despărțirea în fapt, BANII mei au stat întotdeauna în contul ei pentru că am vrut că lor să nu le lipsească absolut nimic. Nu am pus preț pe bani ci doar pe bunăstarea lor.

Mi se pare josnic pentru o femeie să nu înțeleagă că nu mai este dorită de un bărbat, din varii motive și din vină comună, mi se pare degradant pentru o mama să iasă în presă și să nu țînă cont că sunt tatăl copilului ei, să arunce cu noroi într-o imagine pe care mi-am construit-o muncind pe brânci, cu sacrificii imense. Eu sunt singură sursă de venit consistentă atât pentru ea cât și pentru copilul meu și ar fi trebuit să se gândească înainte de a-mi strică imagina, pentru că asta ar implică și o lipsa de venituri financiare pentru mine, venituri din care ar trebui să îi ofer și ei pentru a avea tot ce-i trebuie pentru copilul nostru. Doar pentru copilul nostru, pentru că ceilalți doi copii ai mei au clacat înaintea mea și au ales să plece din casă în care stăteam cu toții pentru că nu mai suportau acțiunile umilitoare la care erau supuși, de la obligații privind cheltuielile până la a ascunde mâncarea din frigider.

Cale de împăcare nu mai există, că dovadă există o cerere de divorț introdusă de mine la Judecătoria Cornetu pentru desfacerea căsătoriei și pentru stabilirea custodiei și domiciliului copilului. Întotdeauna am să fac de așa natură încât copilului meu să-i fie bine, iar dacă pentru el trebuie să tac și să încasez niște inepții ale mamei lui, am să o fac. Sunt un tată amenințat, șantajat pentru bani, cu o grămadă de compromisuri în spate pentru a menține un climat liniștit în casă. Sunt un tată care și-a văzut doi copii plecând din casă părintească pentru că mama vitregă le lua dreptul și la a se hrăni. Sunt un tată în primul rând și îmi doresc să mi se respecte drepturile că atare.
Am mare încredere în Justiția din România, am mare încredere că va acționa spre interesul superior al copilului, acestea fiind și singurul aspect care mă interesează. În rest, bucuroși le-om duce toate, de e soare de e nor”, a transmis Florentin Petre pe rețelele de socializare.