(P) Helenio Herrera, un antrenor legendar

articolul continua dupa recomandari

Camelia Potec, planuri de nuntă după botez: „Cu locația a fost problemă”

În căutarea unei vieți mai bune, întreaga familie a părăsit America de Sud în anul 1920 și a mers în Casablanca, Maroc, care pe atunci era o colonie franceză. Acolo și-a început cariera de fotbalist, la RAC Casablanca, el evoluând pe postul de fundaș central.

Mai apoi a ajuns în Franța, unde a jucat până când a agățat ghetele în cui, în anul 1945. Înainte de retragere a făcut însă și primii pași în antrenorat. Rămâi și citește rândurile de mai jos dacă vrei să afli mai multe detalii despre legendarul tehnician Helenio Herrera.

Primele echipe antrenate

Încă era jucător și a mers la CSM Puteaux pentru un ultim an ca fotbalist, însă era totodată și antrenorul acestei formații. După un an la această echipă se întoarce la Stade Francais, club pentru care evoluase timp de 3 sezoane, în 2 perioade diferite.

A fost pe banca acestei grupări timp de 3 ani, din 1945 și până în 1948, însă nu a reușit să câștige niciun trofeu. Dezamăgit, patronul a decis să vândă echipa. Cu oferta cu cod promoțional la Unibet poți să pariezi pe campionatul francez, dar și pe multe alte competiții din toate colțurile lumii.

Revenirea la origini

La începutul acestui articol am precizat faptul că părinții lui Helenio Herrera erau spanioli. Ei bine, după perioada pe care a petrecut-o în Franța, el se întoarce la origini. O preia pe Valladolid și a fost la conducerea acestei formații timp de un an, din 1948 și până în 1949.

Merge la Atletico Madrid

Pentru el a urmat apoi un pas important pentru că în vara anului 1949 este numit pe banca lui Atletico Madrid. Aceasta a fost ocazia lui să demonstreze ceea ce poate. A fost antrenorul grupării din capitala Spaniei până în ianuarie 1953, așadar timp de 3 sezoane și jumătate.

În primele 2 stagiuni a impresionat pentru că a câștigat aceste trofee:

• titlul de campion în 1950
• titlul de campion în 1951

Devenise deja un tehnician foarte apreciat pentru aceste performanțe.

Au urmat Malaga, Deportivo de La Coruna și Sevilla

La primele 2 formații nu a stat prea mult, aproximativ jumătate de sezon la fiecare. În schimb, a pregătit-o pe Sevilla din ianuarie 1954 și până în iunie 1957. Nu a avut ce-i drept performanțe notabile și de aceea, după perioada de la gruparea andaluză, a părăsit Spania.

Aventura din Portugalia

El a rămas mai apoi tot în peninsula iberică și în vara anului 1957 a preluat-o pe Belenenses, o grupare din Lisabona. Doar un sezon a stat pe banca acestei formații pentru că a primit o ofertă pe care foarte puțini antrenori ar refuza-o și în ziua de astăzi.

Prima echipă mare din carieră

Barcelona este unul dintre cele mai puternice cluburi din întreaga lume și avea o dimensiune foarte mare și în 1958, atunci când Helenio Herrera a fost numit antrenorul acestei formații. A reușit să facă o treaba bună la gruparea catalană pentru că a câștigat aceste trofee:

• titlul de campion în 1959
• titlul de campion în 1960
• Cupa Spaniei în 1959

Așadar, în doar 2 sezoane ca principal la Barcelona el a reușit să câștige 3 trofee, dominând practic fotbalul spaniol în acea perioadă. Se pare că din cauza unor neînțelegeri cu vedeta echipei, supergolgheterul maghiar Laszlo Kubala, a fost nevoit să plece de la gruparea blaugrana.

Inter Milano, apogeul carierei sale

După despărțirea de Barcelona a plecat în Italia și a început să o antreneze pe Inter Milano. Aici a devenit celebru pentru implementarea "Catenaccio" și pentru discursurile sale motivaționale care au rămas în istorie. Timp de 8 ani a stat pe banca echipei care mai târziu a fost numită "Grande Inter".

Cel mai des a folosit sistemul de joc 5-3-2, cu un libero în persoana căpitanului Armando Picchi. Cei doi fundași laterali, Giacinto Facchetti și Tarcisio Burgnich erau extrem de ofensivi. Un rol fundamental îl avea și mijlocașul ofensiv spaniol Luis Suarez, cu care mai colaborase și la Barcelona.

Iată ce trofee a câștigat la Inter:

• Cupa Campionilor în 1964
• Cupa Campionilor în 1965
• titlul de campion în 1963
• titlul de campion în 1965
• titlul de campion în 1966

A fost în această perioadă și antrenorul naționalei Spaniei, între anii 1959 și 1962, dar și a selecționatei Italiei, din 1966 și până în 1967.

Ultimii ani de carieră

Pe Inter Milano a mai antrenat-o din vara anului 1973 și până în februarie 1974. Înainte de asta a fost la AS Roma timp de două mandate a câte aproximativ 3 și respectiv 2 ani. Cu aceasta a reușit să câștige și ultimul trofeu din carieră, Cupa Italiei în 1969.

Tot în 2 perioade a fost și la Rimini, fiecare durând însă foarte puțin, doar câteva luni. Cariera și-o încheie în anul 1981, după ce a pregătit-o în 2 rânduri, pentru scurte perioade, pe Barcelona. S-a stins din viață pe 9 noiembrie 1997, la Veneția, având venerabila vârstă de 87 de ani.